Fundamentul dreptului de proprietate

Citeam stirea conform careia “Miliardarii Forbes au o felie de 4% din economie” si ma intrebam care este fundamentul dreptului de proprietate. Nu va grabiti sa imi citati articole de constitutie, legi, pacte si decrete internationele. Nu la fundamentul juridic ma refeream, ci pur si simplu la ce a fundamentat dreptul de proprietate pentru a fi apoi legiferat. Evident vorbesc de dreptul de proprietate privata. Mai demult , cand eram mai tanar:)) si idealist:), imi raspundeam prin faptul ca unii oameni au fost harnci si au muncit atunci au creat bunuri si deci au acest drept individual asupra bunurilor create. Pentru ca dreptul de proprietate inseamna un drept individual asupra unor bunri, adica, dreptul unui nr. de 100 de oameni (din cateva miliarde) de a detina in mod individual un sfert din bogatia planetei. Este incredibil!

Dar sa revin, la intrebarea mea. Ce anume justifica acest drept individual? Pentru a gasi un raspuns am doua dileme:

1. cand si cum s-a nascut dreptul de proprietate asupra terenurilor

si

2. care este fundamentul pentru care productivitatea muncii mele este luata de angajator.

1. Stau si ma intreb cum anume s-a format dreptul de proprietate asupra terenurilor (bogatia cea mai de pret nu acum multa vreme)? Care a fost momentul in care o persona a fost declarata proprietar cu acte in regula. Probabil cineva imi va spune ca pamanturile apartineau domnitorilor (ei erau singurii proprietari)  care aveau dreptul de dispozitia asupra lui si il dadeau in arendare sau in proprietate altor persoane (stiti ca familia Cantacuzino – daca nu ma insel – detine un sfert din teritoiul Romaniei?).  Dar tot nu am explicat cum aceasta persoana a devenit proprietar, cum si-a insusit terenul si a spus: stop joc, de astazi numai eu am dreptul exclusiv asupra acestui teren. Si nu inteleg nici cum o persoana poate avea un sfert din teritoriul unui stat, in vreme ce altii …..

2. Apoi, nu inteleg care este fundamentul dreptului de proprietate asupra muncii mele. Adica, eu ma duc la serviciu (intreprinderea unei persoane, nu va ganditi la o firmulita, desi pentru exemplu este bun) si incep sa muncesc. Pe zi eu produc o valoare de 100 de unitati, ceea ce ar insemna in 22 de zile lucratoare o valoare de 2200 unitati, iar la sfarsitul lunii proprietarul imi da ca, contraprestatie a ce am lucrat eu 15 unitati. Pai nu inteleg temeiul pentru care proprietarul imi da numai atat. Care este fundamentul pentru care el imi da numai o parte din ce am produs eu, iar el isi ia singur restul, adica grosul energiei mele consumate pentru producerea bunuluui lui, in conditiile in care el nu face absolut nimic pentru aceasta. Si apoi sa facem calculul la nivel mondal (ca tot vorbim de globalizare). Adica, un individ sta cu burta la soare in vreme de sute (mii sau zeci de mii) de indivizi primesc doar atat cat sa spuravietuiasca de azi pe maine, pentru a procreea, pentru ca aceste materiale umane sa munceasca in continuare pentru proprietarul bunurilor care sa stea cu burta la soare. Sa numim asta circuitul muncii in natura?:)

In fine ca sa mai indulcim, sa ne imaginam un tort din care 100 de persane mananca un sfert din el, iar alte cateva milioane trebuie sa se (z)bata ca sa apice sa miroasa tortul. Poate stie cineva care este fundamentul (filozofic) al dreptlui de proprietate? Mie imi scapa si nici manualele de drepturi reale nu mi-au explicat la acea vreme.