CURTEA RESPINGE ACȚIUNEA COMISIEI ÎMPOTRIVA CLAUZEI „REALIZABIL ÎN MOD REZONABIL” CONȚINUTĂ ÎN LEGISLAȚIA BRITANICĂ REFERITOARE LA SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA LUCRĂTORILOR

14 iunie 2007

Hotărârea Curţii în cauza C-127/05

Comisia Comunităţilor Europene / Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord Comisia nu a demonstrat în mod corespunzător că respectiva clauză limitează, cu încălcarea dispoziţiilor directivei privind securitatea și sănătatea lucrătorilor, răspunderea angajatorilor și obligaţia ce le revine acestora de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor.

O directivă comunitară privind sănătatea și securitatea lucrătorilor [ Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, p. 1) ] prevede că angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele, referitoare la activitatea desfășurată. Prin derogare de la această regulă, statele membre pot să prevadă excluderea sau diminuarea răspunderii angajatorilor pentru faptele determinate de împrejurări independente de voinţa acestora, neobișnuite și imprevizibile ori determinate de evenimente excepţionale, ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate, în ciuda diligenţei manifestate”. (6)

În Regatul Unit, sănătatea și securitatea lucrătorilor sunt reglementate de Health and Safety at Work Act 1974. Potrivit acestui act normativ, fiecare angajator este obligat să le asigure tuturor lucrătorilor săi sănătatea, securitatea și confortul la locul de muncă „în măsura în care acest lucru este realizabil în mod rezonabil”. (10) Încălcările acestor obligaţii sunt sancţionate penal. (11)

Considerând că această prevedere nu este conformă cu directiva, Comisia Europeană a introdus o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor împotriva Regatului Unit. Ea susţine că legislaţia britanică îi permite unui angajator să fie exonerat de răspundere dacă reușește să demonstreze că adoptarea de măsuri care să permită să se asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor ar fi fost total disproporţionată, din perspectiva costurilor, a timpului sau a diferitelor dificultăţi implicate, în raport cu riscul existent. (21) Or, potrivit Comisiei, singura derogare posibilă de la o asemenea răspundere ar fi reprezentată de cazurile expres prevăzute de articolul 5 alineatul (4) din directivă, dispoziţie care, întrucât are caracterul unei excepţii de la principiul general al răspunderii angajatorului, trebuie să fie interpretată în mod strict. (18)

Curtea respinge acţiunea introdusă de Comisie.

 În prealabil, Curtea constată că clauza în litigiu este criticată de Comisie nu doar din cauza aptitudinii acesteia de a limita răspunderea angajatorului, ci și din perspectiva capacităţii sale de a influenţa întinderea obligaţiei generale de securitate ce îi revine angajatorului. (36)  

În ceea ce privește răspunderea angajatorului, Curtea reţine că argumentele Comisiei se întemeiază pe o interpretare a directivei din care reiese că angajatorului îi revine o răspundere independentă de culpă, fie aceasta de natură civilă sau penală. (38) Curtea indică însă că o astfel de interpretare a directivei nu se întemeiază nici pe textul (42), nici pe lucrările pregătitoare (44), nici pe economia directivei (46). Curtea observă în plus că nu a fost demonstrat de către Comisie de ce nu ar putea fi atins obiectivul directivei prin alte mijloace decât prin instaurarea unui regim al răspunderii independente de culpă a angajatorilor. (50) Curtea deduce din cele de mai sus că nu a fost demonstrat de către Comisie că, prin excluderea unei forme de răspundere independente de culpă, clauza în litigiu ar limita, cu încălcarea prevederilor directivei, răspunderea angajatorilor. (51)

În ceea ce privește influenţa clauzei asupra întinderii obligaţiei de securitate care îi revine angajatorului, Curtea constată că nu a fost precizat suficient de către Comisie care este interpretarea sa cu privire la conţinutul respectivei obligaţii. Prin urmare, potrivit Curţii, Comisia nu a demonstrat în ce fel clauza litigioasă, analizată din perspectiva jurisprudenţei naţionale, ar încălca prevederile directivei. (55)

 În consecinţă, Curtea a ajuns la concluzia că nu a fost demonstrat de către Comisie în mod corespunzător că, prin limitarea obligaţiei angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele, referitoare la activitatea desfășurată doar la ceea ce este realizabil în mod rezonabil, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul directivei. (59)