Hotărârea Curţii în cauzele conexate C-11/06 și C-12/06
Rhiannon Morgan/Bezirksregierung Köln și Iris Bucher/Landrat des Kreises Düren Dispoziţia care subordonează acordarea de ajutoare pentru formare pentru studiile efectuate într-un alt stat membru condiţiei ca acestea să reprezinte continuarea unor studii cu durata de cel puţin un an efectuate în Germania este de natură să descurajeze cetăţenii să își exercite dreptul de liberă circulaţie
După finalizarea studiilor liceale în Germania, doamna Morgan, cetăţean german, s-a stabilit în Marea Britanie, unde a lucrat un an în regim „au pair” înainte de a începe studiile universitare, pentru care a solicitat autorităţilor germane acordarea unui ajutor. Solicitarea sa a fost respinsă pe motiv că potrivit legislaţiei naţionale, acordarea ajutorului este supusă condiţiei ca formarea să constituie continuarea formării cu durata de cel puțin un an efectuate într-o instituţie germană.
Doamna Bucher, de asemenea cetăţean german, locuia cu părinții săi la Bonn înainte de a decide să se mute la Düren, localitate germană la frontiera cu Ţările de Jos, și să studieze în orașul olandez Heerlen. Doamna Bucher a solicitat autorităţilor din Düren acordarea unui ajutor, care i-a fost refuzată pe motiv că aceasta nu avea domiciliul „permanent” într-o localitate de frontieră, astfel cum impune reglementarea germană.
Tribunalul administrativ din Aachen, care a fost sesizat cu acţiunile celor două studente, solicită Curţii să se stabilească dacă libertatea de circulaţie a cetăţenilor Uniunii se opune condiţiei ca studiile în străinătate să fie continuarea unei formări cu durata de cel puţin un an efectuate pe teritoriul Germaniei. În cazul unui răspuns afirmativ acest tribunal ar admite de asemenea acţiunea doamnei Bucher.
În hotărârea pronunţată, Curtea amintește că, dacă statele membre sunt competente să stabilească conţinutul învăţământului și organizarea sistemelor lor educaţionale, această competență trebuie să se exercite cu respectarea dreptului comunitar și în special a liberei circulaţii a cetăţenilor Uniunii.
Astfel, atunci când un stat membru prevede un sistem de ajutoare pentru formare care permite studenţilor să beneficieze de astfel de ajutoare în cazul în care efectuează studii într-un alt stat membru, acesta trebuie să se asigure că modalităţile de alocare a respectivelor ajutoare nu creează o restricţie nejustificată privind libera circulație. Or, din cauza inconvenientelor pe plan personal, a costurilor suplimentare, precum și a eventualelor întârzieri pe care le implică, dubla obligație, pe de o parte, de a fi efectuat o formare cu durata de cel puțin un an în Germania și, pe de altă parte, de a continua numai acest tip de formare într-un alt stat membru, este de natură să-i descurajeze pe unii cetățeni ai Uniunii să părăsească Germania în scopul efectuării de studii într-un alt stat membru. Prin urmare, aceasta constituie o restricţie privind libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii.
Cu privire la justificarea restricţiei privind libera circulaţie
Mai multe argumente au fost prezentate Curţii în vederea justificării condiţiei unei prime etape de studii în Germania.
Curtea recunoaște că obiectivul de a se asigura că studenții își finalizează cursurile în cel mai scurt timp poate constitui un scop legitim în cadrul organizării sistemului educaţional. Cu toate acestea, condiția unei prime etape de studii efectuate în Germania apare ca fiind improprie realizării acestui obiectiv.
Cerinţa continuităţii între studiile efectuate în Germania și cele efectuate în străinătate nu este proporţională cu obiectivul de a permite studenților să verifice dacă au făcut „alegerea bună” în privința studiilor. Într-adevăr, această cerinţă poate să îi împiedice pe unii studenți să efectueze într-un alt stat membru o formare diferită de cea efectuată în Germania. În ceea ce privește formările pentru care nu există echivalent pe teritoriul Germaniei, studenţii respectivi sunt obligaţi să aleagă între a renunța la formarea pe care intenționau să o efectueze și a pierde beneficiul ajutorului pentru formare.
Curtea arată că, în principiu, un stat membru este îndreptăţit, cu scopul de a evita ca ajutoarele pentru formare destinate studenților care doresc să efectueze studii în alte state membre să devină o sarcină nerezonabilă, ce ar putea avea consecințe asupra nivelului global al ajutorului care poate fi acordat de către acest stat, să acorde astfel de ajutoare numai studenților care au dovedit un anumit grad de integrare în societatea statului menționat. Totuși, condiția unei prime etape de studii prezintă un caracter prea general și exclusiv în sensul că aceasta privilegiază în mod nejustificat un element care nu este în mod necesar reprezentativ pentru gradul de integrare în societatea respectivului stat membru la momentul cererii de ajutor.
Curtea respinge de asemenea argumentarea potrivit căreia condiţia unei prime etape de studii ar fi necesară pentru a preveni cumulul de ajutoare acordate de diferite state membre. Curtea subliniază că această condiție nu vizează în niciun fel prevenirea sau luarea în considerare a unui eventual cumul. Prin urmare, nu s-ar putea susține că cerinţa unei prime etape de studii în Germania este aptă sau necesară prin ea însăși să asigure că aceste ajutoare nu se cumulează.
Curtea concluzionează că restricţia privind dreptul la liberă circulaţie nu poate fi justificată de motivele invocate.
Sursa: Comunicat de presa CJCE
Completat sub: r Neclasificat | Tagged: Jurisprudenta CJCE
