In anul 2000 a existat o reforma in domeniul salarizarii anumitor categorii profesionale: magistrati (O.G. nr. 83/2000), controlorii Curtii de Conturi (legea nr. 160/2000) etc. Esenta reformei a constat in introducerea tuturor sporurilor in salariu. Altfel spus salariul real obtinut de un magistrat vine la vedere, adica nu mai vb de un salariu de baza care era dublat de sporuri adiacente.
In acest constext al reformei sporurile, atat sporul de vechime in munca, dar si sporul de risc si de suprasolicitare neuropsihica sunt primite de magistrati prin salariul mare pe care acestia incep sa il primeasca (pentru a nu crea confuzii este posibil ca un magistrat sa fi primit in mod real acelasi salariu de X - unitati, insa el nu mai este creat prin adaugarea sorurilor ci prin acordarea unei indemnizatii).
Asadar, conform O.G. nr. 83/2000 magistratii primesc o indemnizatie unica in care intra si toate sporurile. Era firesc sa fie eliminate sporurile, ceea ce se si intampla de altfel prin art. I pct. 32 (sporul de vechime) si ppct. 42 (sporul de risc si de suprasolicitare neuropsihica).
Incepand cu anul 2000 magistratii stiu ca in indemnizatia lor unica este inclus si sporul de vechime si sporul de risc si de suprasolicitare. Unii magistrati au inteles si chiar faceau apel la moralitatea acestor sporuri, altii nu (indiferent daca erau de buna sau de rea credinta) astfel incat au introdus cereri de chemare in judecata. Unii judecatori nu au acordat aceste sporuri, probabil in primul rand din ratiuni de morala, apoi fundamentate pe motive juridice. Alti judecatori au acordat aceste sporuri, cu motivatii diverse.
In fine, rezultatul il stim cu totii: judecatorii ICCJ au decis prin RIL nr. 36/2007 cu privire la sporul de vechime si RIL 21/2008 cu privire la sporul de risc si de suprasolicitare neuropsihica ca magistratii au dreptul la aceste sporuri.
I. RIL. nr. 36/2007 cu privire la sporul de vechime aduce ca argumente:
a) “în raport şi cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din Codul muncii anterior, ce erau aplicabile cu titlu de drept comun şi raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncă, activitatea prestată de magistraţi le conferea vechime în muncă pentru care trebuiau să beneficieze de sporurile cuvenite ca orice alţi salariaţi”.
Concluzia este eronata si se bazeaza pe un sofism. VEchimea in munca prevazuta de Codul muncii nu reglementeaza automat si sporul de vechime in munca. Sunt doua notiuni distincte. Apoi, sporul de vechime in munca este discutabil sub aspectul discriminarii bazate pe varsta (un magistrat va primi o suma de bani in plus doar pentru simplul motiv ca este mai batran, or art. 5 din Codul muncii interzice astfel de practici - voi reveni asupra acestui aspect). IN fine, si cel mai importat, este faptul ca atunci cand a fost stabilita indemnizatia unica pentru magistrati s-a bagat in ea si sporul de vechime. Revendicarea lui inseamna in fapt plata de doua ori a acestui spor, odata ascuns in indemnizatia unica si a doua oara ca spor distinct.
b) “A considera că puteau beneficia de dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 numai salariaţii din categoria personalului auxiliar, iar nu şi magistraţii, ar însemna să se încalce principiul egalităţii în drepturi, ceea ce ar face incidente dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare”.
Oare cate alte categorii profesionale ar fi avut castig de cauza cu acest argument? Nici una, pentru ca daca ar fi invocat acest argument raspunsul ar fi fost, si a si fot de altfel dat de CNCD, ca situatiile nu sunt comparabile, iar statul poate sa creeze regimuri diferite pentru categorii profesionale diferite. In plus, si elementul esential, trebuie constatat ca personalului auxiliar nu i s-a facut o indemnizatie unica si ca isi pastreaza aceesi forma veche de salarizare (grile de salarizare, cuprinse intre minime si maxime, cu sporuri “atarnand” dupa ele etc etc etc).In acest context argumentul comparatiei cu personalul auxiliar nu are fundament si nu este un bun argument. Acest argument este un sofism.
Interesant este faptul ca in RIL nr. 21/2008 ICCJ face trimitere la practica CEDO si defineste notiunea de discriminare “Cât priveşte noţiunea de “discriminare”, avem în vedere practica în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferenţa de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situaţii analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă şi rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franţei, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, § 59)”.
O intrebare simpla: cele doua categorii profesionale sunt in situatii analoage? Adica categoria profesionala a personalului auxiliar este analoaga categoriei profesionale a megistratilor? Daca da, atunci nu se justifica diferentele de tratament in ceea ce priveste salariul de baza? Daca nu, atunci arumentul forte, cel al diesciminarii cade si cade si fundamentul RIL.
In ceea ce priveste justificarea obiectiva acesta este clara: cele doua categorii profesionale se afla in situatii diferite care impune o reglementare diferita, ceea ce este obiectiv.
c) “De aceea, ar fi de neconceput ca magistraţii să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă atât timp cât personalului auxiliar din unităţile unde el îşi desfăşoară activitatea i s-a menţinut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariaţi au vocaţie la un asemenea spor”.
De ce ar fi de neconceput ca magistratii sa nu beneficieze de sporul de vechime, în conditiile in care în cadrul aceleiasi categorii profesionale, consilierii juridici, prin decizia nr. LXXVIII (78), tot in RIL, s-a stabilit ca: „dispozitiile art. 6 din Legea nr. 514/2003 modificată de Legea nr. 246/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispoziţiile art. 60 alin. 1 şi 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) şi art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, se înterpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcţionari publici prestaţiile suplimentare în bani, reprezentînd clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, în condiţiile prevăzute de art. 25 şi 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condiţiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea”.
In concluzie, cand vine vorba de drepturile salariale ale magistratilor, se constata ca exista discriminare intre magistrati si personalul auxiliar, insa cand vine vorba de alte categorii profesionale, nu exista disciminare in situatia in care o parte beneficiaza de drepturi iar o alta parte a aceleiaşi categorii profesionale nu beneficiaza.
II. RIL nr. 21/2008 cu privire la sporul de risc si de suprasolicitare neuropsihica aduce ca argument
RIL nr. 21/2008 analizează doar aspecte de tehnica legislativa si admite sporul de risc sid e suprasolicitare neuropsihica pe motiv ca prin legea de abilitare a Guvernului de a emite Ordonanţe acesta nu era abilitat sa si abroge, nici total nici partial legea de salarizare.
Aici trebuie observat doua aspecte:
1. Ca desi Guvernul nu era abilitat sa abroge, O.G. nr. 83/2000 a fost aprobata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 334/2001 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti.
Or din moment ce eventualele lipsuri au fost complinite de Parlamentul României, pare ireala sustinerea ICCJ cu privire la eventualele lipsuri la adoptarea O.G. nr. 83/2000.
Cel mult ICCJ putea sa constate ca in perioada dintre adoptarea O.G. nr. 83/2000 si adoptarea Legii de aprobare a acestei ordonante s-ar fi putut gasi anumite nereguli. Sub acest aspect specilistii in drept administrativ se pot pronunta mai bine decat mine.
Filed under: Dreptul muncii
