Prima actiune privind hartuirea morala la locul de munca

Hărțuirea morală constituie este o violenţa perversă cotidiană cu implicaţii majora asupra stării de sănătate a persoanei hărţuite. Violenţa în raporturile de muncă este un element confirmat. Fiecare dintre noi am suportat, cel puțin o singură, violenţe la locul de muncă. Hărţuirea morală este o violenţă continuă care va avea un final sigur: distrugerea psihică a individului până la moartea psihică a acestuia. Sinuciderea ca urmarea a hărţuirii morale este demonstrată astfel încât în legislaţiile statelor europene hărţuirea morală constituie infracţiune.

Violenţa în raporturile de muncă nu sunt străine nici României. Ştiam de mult de existenţa hărţuirii morale, însă foarte puţine persoane hărţuite cunosc faptul că ceea ce li se întâmplă este o hărţuire morală la care sunt supuşi. Cei mai mulţi se culpabilizează. ÎN realitate ei nu au nici o vină.

În continuare voi prezenta acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti pentru încetarea hărţuirii morale la locul de muncă.

 

 

“Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi Asigurări Sociale 

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnata………………………., identificată cu …………, domiciliată în ……………formulez prezenta

 CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

a (în continuare ..), cu sediul …………………, reprezentată legal prin domnul …………,

 Pentru ca prin hotărârea pe care o veţi pronunţa  să obligaţi parata:

 1. să ia toate măsurile pentru respectarea demnităţii în muncă şi încetarea hărţuirii morale a subsemnatei din partea dnei. …………;

2. la plata diferenţei drepturilor salariale pentru lunile mai, iunie, iulie 2008

3. la plata daumelor morale în cuantum de 6 000 RON;

4. la plata cheltuielilor de judecată,

 pentru următoarele motive:

 ÎN FAPT

 Subsemnata sunt angajată a …….., având funcţia de …….la ………., doctor în … si doctor în …. Am fost angajată la … începând cu data de 1 februarie 2007.

Înca din data de 17 octombrie 2007, la scurt timp după reluarea activitatii dupa finalizarea doctoratului meu în Italia (perioada 1 februarie – 1 septembrie fiind concediu fara plata pentru finalizarea bursei de doctorat), doamna …, şefa …, mi-a comunicat, fără motivaţii clare şi obiective, decizia de a nu mai putea lucra împreună cu mine şi mi-a indicat „amical” „să-mi iau transferul” cu termen limită 1 noiembrie 2007. Aceasta decizie de a nu mai putea lucra cu mine a fost luata de si de ceilalti membri ai catedrei pe care nici macar nu nu avusesem ocazia sa-i cunosc bine, singurul contact cu ei fiind dimineata cand ne uram o zi buna.

 Din acel moment a început întregul calvar, fiind supusă sistematic unei hărţuiri morale, iar demnitatea fiindu-mi călcată în picioare prin acţiuni repetate.

 I. Cu privire la încălcarea demnităţii în muncă şi hărţuirea morală

 A. Hărţuirea morală

 Art. 8 alin. 1 din Codul muncii prevede că relaţiile de muncă se bazează pe principiul bunei credinţe, ceea ce înseamnă că toate acţiunile anajatorului trebuie să urmărească îndeplinirea scopului bunei funcţionări a unităţii. În nici un caz, acţiunile conducătorilor nu trebuie să vizeze personalitatea or integritatea morală şi profesională a unui salariat.

 De asemenea, conform art. 39 alin. (1) din Codul muncii salariatul are dreptul la securitate şi sănătate în muncă. Este de forţa evidenţei că în sfera acestui drept se include sănătatea şi securitatea atât fizică, cât şi cea psihică.

 În temeiul acestui text de lege, angajatorul este obligat să ia toate măsurile pentru ca prin acţiunile sale salariaţii să nu fie afectaţi psihic de mediul în care lucrează. Protecţia sănătăţii psihice a salariaţilor este reliefată în existenţa unor sporuri menite să compenseze salariaţii care lucrează în medii stresante: ex. sporul de suprasolicitare neuropsihică acordat profesorilor, magistraţilor etc.

 În acest context, trebuie să intre şi protecţia psihică a salariatului împotriva abuzurilor angajatorilor printr-o serie de măsuri aparent neutre, dar în realitate, având în vedere caracterul lor continuu, urmăresc un singur scop: eliminarea salariatului incomod.

 Acest tip de acţiune al angajatorului a fost identificat în psihologie şi denumit hărţuire morală (mobbing).

 În multe ţări[1], având în vedere efectele devastatoare pe care hărţuirea morală le are asupra integrităţii şi sănătăţii fizice şi pshice a subiectului supus hărţuirii, hărţuirea morală a fost incriminată fiind pedepsită cu închisoare.

 În ceea ce priveşte noţiunea de horţuire morală în literatura de specialitate[2] se arată că „hărţuirea este un tip de violenţă rece, perfidă, ipocrită, uneori invizibilă practic, pe care o persoană o poate exercita asupra alteia. … Harţuitorul dacă se simte ameninţat şi deţine puterea, vă va ataca, iar scopul său este de a vă face să dispăreţi din firmă. … Ştie că într-un interval mai lung sau mai scurt veţi solicita, până la urmă, un concediu de odihnă sau chiar veţi demisiona. Este adesea charismatic, are mult farmec şi îşi găseşte uşor aliaţi. Dorinţa sa cea mai mare este să deţină puterea. Mijlocul folosit: inlăturarea tuturor celor care se dovedesc a fi potenţiale ameninţări … Hărţuitorul îşi zăpăceşte victima în aşa măsură, că aceasta ajunge să se îndoiască de propriile trăiri şi sentimente.”

 „Hărţuirea morală se derulează în general în mai multe etape:

• alegerea victimei (în general nu este un grup ci o anumită persoană),
• condiţionarea ei (victima trebuie să devină receptivă),
• destabilizare ei (victima nu înţelege ce i se întâmplă: comportamentele persoanei care hărţuieşte nu sunt logice şi, oricum, explicaţiile sale sunt iraţionale)
• culpabilizarea victimei (individul hărţuit începe să îşi imagineze că are o parte din vina pentru suferinţa sa),
• destructurarea victimei (persoana care hărţuieşte şi-a atins obiectivul: victima a demisionat sau s-a îmbolnăvit grav).”

 Nu există un profil psihologic standard al victimei, ci mai degrabă, situaţii de muncă, situaţii care favorizează hărţuirea morală. Respectiv, acolo unde stress-ul este deja mare, unde sistemul managerial are prea puţin respect faţă de indivizi sau acolo unde solidaritarea între salariaţi e slabă. … 70% dintre victime se numără printre femei… De asemenea, hărţuirea afectează în mod preferenţial persoanele atipice… între 3 şi 10% dintre angajaţi cad victime hărţuirii … Sectorul public este afectat în mod deosebit: educaţia naţională, spitalele, funcţiile publice.”[3]

 Hărţuirea este una dintre cele mai dure manifestări agresive care pot să apară la locul de muncă. Acest tip de agresiune poate să apară indiferent de domeniul de activitate dar mai ales în domeniile publice cum ar fi cel al educaţiei naţionale, sanatatii. Hartuirea morala la locul de munca are în vedere un comportament irational, repetat, fata de un angajat sau grup de angajati, constituind un risc pentru sanatate si securitate. Hartuirea morala la locul de munca poate sa implice o exercitare gresita a unei functii sau abuz de functie, fata de care persoanele vizate pot intampina dificultati în a se apara. Pentru victimele hartuirii morale consecintele pot fi semnificative mai ales din punct de vedere medical.

 Pentru detalii a se vedea anexele nr 1 – 5.

 Prin prezenta cerere de chemare în judecată solicităm să oligaţi ………… să ia toate măsurile pentru încetarea hărţuirii morale a subsemnatei, hărţuire la care sunt supusă din partea doamnei ………

 Câteva exemple de hărţiure morală  la care am fost supusă din partea  doamnei …

1. Intimidare

 Deşi conform art. 26 din Carta ……….. şi art. 97 alin. (1) din Legea nr. …………. privind statutul cadrelor didactive „cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii de nici o autoritate universitară sau publică” doamna… mi-a perturbat activitatea în nenumărate rânduri în timpul desfăşurării orelor la 3 (trei) dintre lucrările practice. Astfel studenţii din anul … …, grupele …au fost martori atât la prezenţa doamnei …cât şi la intervenţiile domniei sale. Precizez că în cursul desfăşurării laboratorului cu grupele …şi …, doamna … a încercat să mă intimideze arătându-mi o minicamera cu care pretindea că mă inregistreaza/filmează deşi în conformitate cu dipoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 „înregistrarea magnetică sau prin procedee echivalente a activităţii didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce”. Scopul acestei perturbări a activităţii mele didactice, precum şi al inregistrarii era acela de a mă intimida, de a crea presiune pentru ca eventual sub presiunea astfel creată să clachez.

 Ce trebuie de asemenea remarcat este maniera, atitudinea în care s-au desfăşurat toate aceste acţiuni ale doamnei profesor, şi aume o atitudine vădit indimidatoare, o primă încercare de destabilizare a subsemnatei. O încercare prin care se dorea ca subsemnata să nu fie sigură pe acţiunile mele.

 De altfel în cadrul hărţuirii morale, indimidarea este primul pas, în vederea „destabilizării subiectului supus hărţuirii[4].

 Încercarea de destabilizare profesională a continuat din partea doamnei …. Astfel mi s-a comunicat că studenţii au declarat că nu mă mai vor la cursuri. Precizez că în timpul următoarei intalniri cu studentii la curs, la care a asistat şi doamna …, afectată fiind de declaraţiile studenţilor mi-am exprimat părerea de rău personală în ceea ce priveşte declaraţiile lor. Reacţia lor a fost unanimă şi au susţinut contrariul. Ulterior am întrebat şi studenţii celorlalte grupe şi au susţinut că ei nu au cerut acest lucru.

 Acţiunea de hărţuire a continuat prin reducerea la jumătate a numărului de grupe, fără nici un motiv sau explicaţie pe primul semestru si eliminarea mea totala din activitatea didactica pe semestrul doi. Nu am fost instiintata în prealabil în mod oficial cu privire la aceasta modificare. Chiar şi în situaţia în care ar fi existat motive temeinice de reducere, aş fi avut dreptul să cunosc aceste motive, însă reducerea numărului de grupe şi tăcerea privind motivele acestei reduceri, nu fac altceva decât să conducă la autoinvinuiri din partea mea şi la căutarea motivelor.

 Este evident că toate aceste presiuni sunt anormale şi urmăresc un singur scop: destabilizarea şi culpabilizarea mea.

 Intimidările au continuat, însă au trecut la un nivel superior.

 Astfel, prin adresa nr. ……… am fost invitata la sediul ……… la biroul ………pentru o întâlnire cu comisia de disciplină a instituţiei.

 În adresă nu mi-a fost explicat motivul pentru care trebuie să mă prezint în faţa „Comisiei de disciplină” astfel încât prin prezenţa mea în faţa comisiei la data şi ora ceruta a trebuit să mă consider indirect şi obligatoriu vinovată de acte de indisciplină.

 Astfel, deşi scria clar ca este vorba de o întâlnire cu Comisia de disciplină, în realitate mi s-a explicat că „am fost chemată pentru o simplă discuţie menită a face lumină asupra situaţiei apărute în catedră”. De la o convocare oficială în faţa unei Comisii de cercetare disciplinară, până la obiectul convocării şi anume „o simplă discuţie” este o cale lungă. Trecând peste faptul că toţi membrii Comisiei erau bărbaţi (ceea ce a amplificat şi mai mult starea de presiune asupra mea) în măsura în care nu se urmarea (direct sau indirect, intenţionat sau nu) intimidarea mea, în convocator s-ar fi putut preciza clar motivul convocării şi anume „pentru o simplă discuţie”.

Precizez de asemenea, că din informaţiile pe care le deţin, Comisia nu s-a întrunit  în baza unei decizii de numire, nu au existat martori, nu s-a întocmit proces verbal conform procedurilor legale.

 2. Subminarea autorităţii profesionale

 După cum am precizat doamna … a participat în mai multe rânduri la activitatea mea didactica şi m-a ameninţat că filmează ora mea de curs. Ameninţarea s-a dovedit reală deoarece la sfarsitul cursului mi-a si spus „V-am filmat!”

 Alături de caracterul intimidant, prezenţa doamnei … a mai avut un scop şi anume subminarea autorităţii mele profesionale. Astfel, adesea la afirmaţiile mele domnia sa dădea dezaprobator din cap, încercând să sugereze studenţilor că ceea ce spun eu nu este corect sau nu are baza ştiinţifică. Rupte din contextul general a întregii acţiuni de hărţuire morală la care sunt supusă poate aceste gesturi ar fi trecut neobservate, însă ele fac parte dintr-un plan de creare a unei presiuni psihice asupra mea pentru a-mi prezenta demisia sau pentru a greşi şi a se găsi un motiv de desfacere a contractului individual de muncă.

 De altfel, unii dintre studenţi au sesizat această presiune psihică la care sunt supusă spunându-mi la finalul orei „rezistaţi bine doamnă…..”. Întrebând la ce anume se referă mi-a replicat „ştiţi dumneavoastră la ce” lăsând să se înţeleagă cu claritate că este vorba de rezistenţa mea la presiunile psihice la care sunt supusă.

 3. Tratament diferenţiat şi supraveghere excesivă

 De-a lungul anului şcolar  2007 – 2008 am fost supusă unui tratament diferenţiat cu singurul scop de a mă şicana, de a crea presiune psihică şi profesională asupra mea şi de a mă hărţui permanent.

             a) Obligarea la semnarea condicii

  Mi s-a adus la cunoştinţă că începând cu data de 1 noiembrie 2007 a fost impusă o condică de prezenţă după (citez) „25 de ani de muncă în învăţământ” şi că eu aş reprezenta această cauză a „nenorocirii”.

 În realitate, fără a contesta necesitatea prezenţei acestei condici, ci dimpotrivă o consider extrem de utilă, trebuie menţionat că această condică a fost introdusă în mod special pentru a mă urmări, supraveghea şi eventual vâna orice moment de absenţă pentru a transforma într-o abatere disciplinară.

 a). Astfel, în perioada 29 octombrie – 1 noiembrie 2007 a trebuit sa ma deplasez în tara…pentru sustinerea preliminara a tezei mele de doctorat drept pentru care în perioada mentionata urma sa lipsesc de la serviciu. Am contactat imediat, prin e-mail, pe doamna …, deoarece la momentul respectiv nu se afla în tara, pentru a o informa despre necesitatea acestei deplasari si mi s-a raspuns ca „problemele mele personale nu o privesc” si ca „va rezolva problema personal în catedra” (reiese din corespondenta personala anexe). Nu mi s-a indicat în nici un fel care este modalitatea legala a realizarii acestui lucru, ma refer la intocmirea unei banale cereri (eu fiind nou angajată),  desi a existat acesta oportunitate. Perfectionarea profesionala reprezinta o obligatie a tuturor membrilor comunitatii academice consfintita de lege si nu mi-am inchipuit ca as putea fi  impiedicata în realizarea acesteia. La intoarcerea în tara mi s-a adus la cunostinta ca deja s-a intocmit referat cu solicitare de sanctiune pentru absenta „nemotivata” de la serviciu. în urma analizei la… a notei mele explicative nu s-au dispus sanctiuni dar în schimb pentru perioada respectiva nu am fost pontata în fisa colectiva de prezenta si mi s-a redus salariul pentru acele zile precum si implicit cuantumul reprezentand  vechimea în munca.

 b). În data de 25 februarie 2008 în intervalul orar 10-12,15 m-am deplasat la sediul Ministerului.. în vederea programarii unei audiente la  Departamentul … La audienta mentionata am semnat documentele cu privire la motivul audientei asa cum cere protocolul. În ziua respectiva,  mi s-a intocmit referatul de absenta “nemotivata” pentru 3 ore. Orele de absenta  fost doar 2 si, desi au fost trecute în condica de raspandiri de mine personal (anexa foto condica), mi-au fost imputate la salariu. Mai mult, din analizarea condicii reiese ca doamna… s-a interesat personal cu privire la deplasarea mea la Minister lucru pe care l-a trecut la rubrica observatii din condica sub semnatura si parafa.

             b)  Obligarea la redactarea unui raport zilnic de activitate

 Deşi Statutul …………… nu prevede obligativitatea redactării unui raport de activitate decât cu ocazia evaluărilor anuale ale colectivului sau depunerii dosarului de candidatură pentru ocuparea unui post didactic, am fost obligată să redactez un raport zilnic de activitate.

 Acest aspect nu m-ar fi deranjat dacă ar fi fost o practică constantă cel puţin la nivelul catedrei, însă am fost singura obligată să redactez un raport de activitate zilnica.

 Care ar putea fi fost finalitatea acestui raport zilnic de activitate, dacă nu crearea unei presiuni psihice şi profesionale şi a hărţuirii mele?

 4.  Izolare

 Printre metodele de hărţuire morală se înscrie şi izolarea subiectului supus hărţuirii în vederea unei mai bune manipulari a psihicului acestuia. Acest lucru s-a întâmplat şi în situaţia mea.

 5. „ Tragerea pe linie moartă”

 Mi s-a refuzat în mod sistematic participarea la conferinţe de specialitate, cea mai concludentă fiind cea de la Barcelona. Menționez ca pentru aceasta deplasare angajatorul nu  avut nicio contributie financiara.

 Astfel, în data de 26 mai 2008, am completat formularul privind deplasarea în străinătate pentru desfăşurarea unor activităţi universitare, cerere pe care am înaintat-o şefului doamna ….

 Pe cerere mi-a comunicat că nu o poate semna deoarece: 1. Nu este completată data la care s-a făcut solicitarea; 2. ar fi trebuit să propun o variantă de suplinire; 3 trebuia să anexez documente doveditoare: postere, bilete călătorie, taxă de participare, rezervări.

 Am refăcut cererea îndeplinind toate cerinţele impuse de şefa de catedră. Având în vedere faptul că materialul mi-a fost returnat în ultimul moment, faptul că am completat toate lipsurile, precum şi faptul că îmi confirmasem prezenţa la Barcelona, am plecat convinsă fiind că aspectele mai sus menţionate constituiau motivul refuzului.

Doamna .. ar fi putut sa-mi comunice decizia negativa pe loc astfel incit sa beneficiez de dreptul de a-mi lua concediu fara plata pe perioada respectiva lucru pe care nu l-a facut.

La întoarcere am constatat că cererea mea de deplasare nu fusese aprobată si mi se intocmise un referat de absenta nemotivata pentru perioada respectiva. La solicitarea mea mi s-a răspuns că cererea nu a primit aviz favorabil deoarece şefa doamna …a considerat că lucrarea prezentată nu se încadrează în preocupările Catedrei, că lucrarea nu a fost efectuată în catedra din care fac parte şi nu a fost prezentată nici în numele facutatii ……………din care fac parte şi nici în numele instituţiei, ci în numele altui centru de cercetare.

 Răspunsul primit este năucitor din cel puţi două perspective:

 În primul rând pe cererea mea de deplasare doamna profesor a trecut alte motive de respingere, motive pur formale, pentru ca apoi să prezinte autorităţilor alte motive. UN dublu limbaj neadevărat.

 Aşa cum se poate observa din fotografii (anexa nr….) din brosură (anexa nr….) şi din extrasul de pe pagina Congresului (anexa nr….) lucrarea a fost prezentată în numele instituţiei de care apartin. De asemenea, fără a intra în detalii strict tehnice, ea face parte din preocupările catedrei.

 În fapt, adevăratul motiv al refuzului nu îl constituie nici lipsa elementelor formale, nici lipsa interesului catedrei pentru subiect ci pur şi simplu închiderea barierelor de formare profesională.

 NU era prima dată când se întampla acest lucru. Astfel, desi am adus documente oficiale în catedra cu privire la participarea mea de 2-3 ori pe luna la reuniuni stiintifice de interes pentru formarea mea profesionala  organizate de un centru de cercetare din Bucuresti, mi s-a interzis verbal accesul la aceste reuniuni.

Mi s-a interzis verbal si în scris realizarea de proiecte de cercetare stiintifica. Conform legilor si a  Cartei institutiei, art. 16 pct. a este prevazuta obligatia de a ma dezvolta si perfectiona profesional iar pct. b consemneaza dreptul de a-mi alege liber temele de cercetare stiintifica în domeniul de competenta, în conformitate cu libertatea academica, respectarea normelor etice, legale si deontologice.

 B. Demnitatea în muncă

 Conform art. 39 alin. 1 lit. e) din Codul muncii salariatul are dreptul la demnitate în muncă.

Acestui drept al salariatului îi corespunde obligaţia corelativă a angajatorului de a se abţine de la orice act/gest care ar putea aduce atingere demnităţii şi onoarei salariatului. De asemenea, aceasta prespupune că locul de muncă al salariatului trebuie să fie astfel organizat încât şi nu lezeze demnitatea salariatului.

Demnitatea în muncă mi-a fost încălcata în mod flagrant de doamna …în mai multe rânduri, cel mai semnificativ fiind incidentul din data de joi 3 iulie 2008.

Astfel, în data de 3 iulie 2008 doamna …mi-a solicitat (în mod abuziv după cum am arătat) să-i prezint raportul zilnic de activitate (aceasta în condiţiile în care sunt singura persoană din catedră căreia i se solicită acest raport, iar Legea nr. 128/1997 nu prevede această obligaţie, iar Carta universitară prevede doar obligativitatea raportului anual). Costatării mele normale că nu mi-au fost puse la dispoziţie materialele necesare doamna …a scos o bancnota de 10 lei şi mi le-a aruncat în faţă spunând că „Bani de parfum channel ai, însă să îţi cumperi hârtie de scris nu ai!”.

Momentul a fost unul de umilinţă maximă în condiţile în care martorii acestei scenei erau şi femei de serviciu. A fost un moment penibil pentru mine, care depăşeşte cu mult limitele unei normale colaborări profesionale şi ierarhice.

Aceasta se înscrie însă într-un context mai larg al încălcării demnităţii în muncă din partea doamnei …şefa ………….. ….

De asemenea, condiţiile de muncă sunt sub nivelul minim de respect, în spaţiul în care îmi desfăşor activitatea există gândaci şi şoareci, motiv pentru care am fost obligaţă să solicit să se faca dezinsecţie şi deratizare. Cabinetul este gol, nu am calculator, conexiune la internet etc.

Ar mai trebui adaugat si faptul ca nu am acces la toaleta catedrei, aceasta fiind tinuta inchisa permanent si ca trebuie sa merg la toaleta studentilor.

 II. Cu privire la plata salariului

 În mod umilitor, nelegal, injust şi fără nici un temei pe luna mai 2008 în foaia colectivă de prezenţă redactată şi semnată de doamna … am fost pontată cu 7 ore pentru luna iunie, în condiţiile în care toate celelalte persoane au fost pontate 8 ore, iar pentru luna iunie am fost pontată 1 (una) oră de muncă pe zi.

 Având în vedere faptul că în această perioadă am fost la serviciu, conform condicii de prezenţă, şi mi-a desfăşurat activitatea normală, nu există nici nu temei pentru a fi trecută cu o singură oră lucrată pe zi.

 Este de forţa evidenţei abuzul de funcţie pe care l-a exercitat cu unicul scop de a continuă hărţuirea la care am fost supusă de la începutul anului universitar 2007.

 În conformitate cu dispoziţiile art. 154  alin. (1) şi (2) din Codul muncii, salariul reprezintă contravaloarea muncii prestate iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

 Cum în perioada lunilor mai şi iunie 2008 mi-am desfăşurat activitatea conform contractului individual de muncă, diminuarea orelor prestate, iar de aici a salariului cuvenit reprezintă o modificare unilaterală a contractului, interzisă de art. 41 din Codul muncii.

 Pe cale de consecinţă vă solicităm să dispuneţi plata diferenţelor salariale pentru lunile mai şi iunie 2008.

 III. Cu privire la daunele morale

 Solicităm acordarea daunelor morale în temeiul art. 269 alin. (1) din Codul muncii.

 Astfel, după cum arătam demnitatea mi-a fost încălcată prin aruncarea jignitoare a unei sume de bani. Acest gest m-a făcut să mă simt umilită, iar umilirea a fost făcută în faţa martorilor. De asemenea, s-a incercat (poate s-a şi reuşit) ştirbirea autorităţii mele profesionale prin încercarea de filmare a cursurilor pe care le susţineam şi prin gesturile de dezabrobare pe care le făcea cu scopul vădit de a mă pune într-o situaţie stânjenitoare profesională.

De asemenea, consider că se impune acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat pentru toată această perioadă de hărţuire morală, pentru toată această perioadă de suferinţă la care am fost supusă. Stress-ul cauzat de această situaţie a fost şi este în continuare foarte mare, având puseuri de tensiune după fiecare astfel de moment consumat.

 În concluzie,

 Având în vedere toate cele de mai sus solicităm şi admiteţi cererea aşa cum a fost formulată şi să obligaţi parata:

1. să ia toate măsurile care se impun pentru respectarea demnităţii în muncă şi în cetarea hărţuirii morale a subsemnatei din partea doamnei …;
2. la plata daunelor morale în cuantum de 6 000 RON;
3. la plata diferenţei drepturilor salariale pentru lunile mai şi iunie;
4. la plata cheltuielilor de judecată

 ÎN DREPT

 Ne întemeiem prezenta cerere pe dispoziţiile art. 8, art. 39 alin. (1) Codului muncii, ale Legii nr. 128/1997 precum şi pe dispoziţiile Codului de procedură civilă

 PROBE

 Înţelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri precum şi orice alt mijloc de probă care se va dovedi utilă şi pertinentă.

 Depunem prezenta cerere în două exemplare, una pentru instanță cealaltă pentru a fi comunicată paratei.

 

Reclamant

…

[1] Destabilizare victimei (ea nu înţelege ce i se întâmplă: comportamentele persoanei care hărţuieşte nu sunt logice şi, oricum, explicaţiile sale sunt iraţionale) face parte din etapele hărţuirii.

[2] Conform N. Bouchard, „Rezolvarea conflictelor la serviciu”, trad. Dana-Maria Cimpoi

[3] Patrick Légeron, „Cum să te aperi de stress”, trad. Genoveva Teleki.

[4] A se vedea……

---