Poate ca inainte de toate, judecatorul care ramane ar trebui sa jure, in gand, pe constiinta lui, urmatorul juramant:
“Jur ca singurul motiv pentru care am ales, am imbratisat si am ramas ca judecator este dragostea mea netarmurita si neconditionata pentru aflarea adevarului;
Jur ca nu ma intereseaza nimic mai mult decat aflarea adevarului si nu voi actiona decat pentru aflarea adevarului, numai a adevarului si a intregului adevar;
Jur ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa partea materiala a acestei profesii;
Jur ca intreaga mea energie profesionala sa o dedic aflarii adevarului, numai a adevarulu si a intregului adevar;
Jur ca voi dedica fiecarui dosar, intreaga mea energie si atentie ca si cum ar fi dosarul final al vietii;
Jur sa nu ma supun decat constiintei mele si numai dorintei mele ardente de a afla adevarul.
Jur ca nimic, si absolut nimic, nu ma va influenta in solutionarea dosarului decat aflarea adevarului”.
Cine nu poate atunci este liber sa plece. Daca a ales sa fie judecator nu pentru dragostea de adevar ci pentru salariul, putinatatea muncii, pozitiei sociale, si pensiei consistente, atunci este liber sa plece.
Completat sub: r Dreptul muncii | Tagged: adevar, dreptate, Dreptul muncii, judecatori, justitie