Moartea „Teoriei drepturilor castigate”?


„Portocala rosie”  (guvernul Boc) se pare ca ingroapa penru totdeauna iluzia existentei teoriei drepturilor castigate. Acea teorie conform careia odata castigate drepturile in special salariale, acestea nu mai fac obiectul negocierilor fiind deja castigate.

Multa vreme aceasta teorie, fara a exista in mod real o baza legale, desi, asa cum vom vedea exista un text legal ce dadea speranta materialitatii teoriei drepturilor castigate, a stat la baza unor constructii juridice, care fara a fi enunta explicit teoria, se putea regasi in  temelia reationamentului.

Prin propunerea de Ordonanta de Urgenta a Ministerului Muncii prin care sunt reduse primele lunare de pana la 75% din salariu (art. 1 alin. 2) drepturile stabilite in temeiul art. 8 din OUG nr. /2006 (art. 2 alin. 2), primele pentru specialistii din domeniul managementului de proiect (art. 3 alin. 2), drepturile stabilite de art. 9 din OUG nr. 30/2006, (art. 4 alin. 2), primele pentru specialistii APIA (art. 5 alin. 2), salariile de merit pentru intregul personal (art. 6), premierea pentru toate categoriile profesionale (art. 7 alin. 1), plata orelor suplimentare (art. 8 alin. 1), sporul pentru conditii vatamatoare pentru intregul personal bugetar (art. 9), indemnizatiile de conducere se micsoreaza (art. 11), indemnizatia pentru auditori va scadea de la 25% la doar 1% (art. 14), in fine dreptul la tichetul pentru carti acordat profesorilor in varsta de pana la 35 ani se suprima (art. 21).

In motivarea O.U.G. se arata ca „in actualul context international caracterizat de o criza profunda financiara si economica globala…”, se impun reduceri bugetare. Se continua „una dintre masurile identificate pentru reducerea cheltuielilor bugetare este aceea de reducere a unor cheltuieli de personal in cursul anului 2009 si abrogarea unor prevederi legale care care reglementau unele categorii de sporuri si indemnizatii acordate personalului bugetar, masuri de natura a crea parghiile necesare reducerii cheltuielilor de personal cu 20%in cursul anului 2009”.

NU mai continuam sa citam motivatia deoarece seamana cu compunerea unui elev submediocru de clasa a 3. INsa nu putem sa nu remarcam faptul ca „Portocala rosie” nu reduce cheltuielile cu 20% prin aceasta Ordonanta, ci creaza parghiile necesare reducerii cheltuielilor de personal cu 20%in cursul anului 2009. Rezulta asadar ca vor urma si alte masuri pentru a ajunge la reduceri de 20%.

Revenind insa la teoria drepturilor castigate, trebuie sa constatam fantastica usurinta cu care statul roman, care asa cum spunea CEDO intr-o decizie – in relatia cu salariatii se comporta ca orice angajator, inclusiv privat, printr-o singura lovitura taie drepturi salariale care au fost castigate cu multa greutate.

Care este semnalul pe care „Portocala rosie” il transmite angajatorilor pivati, care este exemplul pe care aceast „portocala rosie” il da angajatorilor privati? NU poate fi decat unul: reduceti si voi cheltuielile! INsa cum poate reduce un angajator privat cheltuielile in conditiile in care cele mai oneroase provin din contractele colective de munca, de cele mai multe ori la nivel de ramura? Evident ca angajatorii privati nu au mijloace, parghii la indemana pentru a face acest ecorectii, care in situatii de criza, pentru binele tuturor poate ar trebui facut.

Cum se poate interpreta dispozitiile art. 38 din Codul muncii conform carora salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege? Evident veti spune ca este vorba doar de renuntarea salariatilor la aceste drepturi insa nu si de anularea acestor drepturi de catre STAT.  Si aici sunt de acord, insa este de forta evidenei ca trebuie sa existe o anumita previzibilitate in actiunile statului in materie salariala, iar statul nu trebuie sa actioneze despotic. Evident, discutia pe aceasta tema are mai degraba o conotatie de politica sociala ce cade in sarcina sindicatelor, de aceea nu o vom dezvolta. Vom spune doar ca actiunea statului trebuie sa fie proportionata si adecvata. De asemenea, vom spune ca actiunea statului trebuie sa  fie una exemplara. Mesajul pe care il transmite angajatorilor privati este periculos.

SI totusi pot renunta salariatii, inclusiv prin reprezentantii sai la drepturile ce le sunt recunoscute? Daca am analiza izvoarele drepturilor salariatilor vom vedea ca acestea sunt: legea si contractul – colectiv si/sau individual.

COnform art. 38 din Codul muncii salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Atentie! Textul este foarte clar: drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Daca ar fi s ainterpretam stricto sensu  notiunea de lege atunci rezulta ca salariatii nu pot renunta decat la drepturile care isi gasesc izvorul in lege, si pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin contract – colectiv sau individual.

Este adevarat ca conform Legii nr. 130/1999 privind contractul colectiv de munca, aceste este legea partilor, insa ea nu este o lege. Ea este o conventie a partilor. La fel de adevarat este si faptul ca la negocierea clauzelor dispozitiile legale sunt minimale. Asadar, prin art. 38 din Codul mucii nu se tinde sa se protejeze decat dispozitiile legale minimale, astfel incat orice castig nu poate fi decat pe termen scurt, fiecare clauza a contractului colectiv de munca putand fi renegociata. Am auzit de nenumarate ori fraze de genul „acest articol nu il mai discutam pentru ca l-am discutat anul trecut”, in subsidiar intelegandu-se „este un drept deja castigat”.

„Portocala rosie” nu face altceva decat sa le spuna angajatorilor: in situatie de criza fiecare scapa cum poate. Noi prin forta statului reducem cheltuielile cu personalul. Voi…voi va descurcati.

Si cum se descurca angajatorii privati? Unii dintre ei incearca sa fac rost de lichiditati solicitand salariatilor sa isi ipotecheze bunurile, pentru a lua credit angajatorul si a investi in productie. Refuzul salariatilor s-a tradus prin neplata salairiilor timp de mai multe luni. Altii, solicita la angajare sau chiar pe parcurs demisii in alb astfel incat in momentul in care deoreste sa concedieze, din diferite motive, dar mai ales colectiv, pentru a evita eventual plata a 6 salarii compensatorii atunci scot demisiile, le dateaze si le da efect juridic.

Asadar, teoria drepturilor castigate este un frumos vis in timp de pace si prosperitate!

Anunțuri

Un răspuns

  1. Acest articol contine o grava eroare:

    Statul nu acorda drepturi, ci privilegii!

    Orice „drept” acordat de catre stat unui salariat (sindicalist) sau intreprinzator (patron) se poate realiza numai prin eliminarea de pe piata a altui salariat sau a altui intreprinzator concurent, prin somaj fortat (involuntar), respectiv prin faliment fortat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: